înghițitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGHIȚITÚRĂ, înghițituri, s. f. Înghițire. ◊
Expr. (
A bea)
dintr-o înghițitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată. ♦ (
Concr.) Cantitatea de mâncare sau de băutură care se poate înghiți dintr-o dată. –
Înghiți +
suf. -tură.