forjor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (
1);
p. gener. fierar. – Din
fr. forgeur.forjor (Dicționar de neologisme, 1986)FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [<
forjă +
-or].
forjor (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORJÓR s. m. muncitor care lucrează la forjă. (< fr.
forgeur)
forjor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)forjór s. m.,
pl. forjóri