dependință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPENDÍNȚĂ, dependințe, s. f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.); (la
pl.), ansamblul acestor încăperi. – Din
fr. dépendances.dependință (Dicționar de neologisme, 1986)DEPENDÍNȚĂ s.f. Clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. [< fr.
dépendance].
dependință (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPENDÍNȚĂ s. f. (pl.) clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. (după fr.
dépendance)
dependință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dependínță (încăpere)
s. f.,
g.-d. art. dependínței; pl. dependínțedependință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPENDÍNȚĂ, dependințe, s. f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.); (la
pl.) ansamblul acestor încăperi. — Din
fr. dépendances.