dependent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. – Din
fr. dépendant.dependent (Dicționar de neologisme, 1986)DEPENDÉNT, -Ă adj. Care depinde (de cineva, de ceva); subordonat, supus, în stare de dependență economică sau politică. [< fr.
dépendant].
dependent (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPENDÉNT, -Ă adj. care depinde (de cineva, de ceva). (< fr.
dépendant)
dependent (Dicționaru limbii românești, 1939)*dependént, -ă adj. (lat.
dépendens, -éntis). Care depinde de altu, subordonat, supus:
semănăturile-s dependente de ploaĭe, Pocuția era dependentă de Moldova.dependent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dependént adj. m.,
pl. dependénți; f. dependéntă, pl. dependéntedependent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dependent a. ce depinde.
dependent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. — Din
fr. dépendant.