conversație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVERSÁȚIE, conversații, s. f. Discuție, convorbire. ♦ (Rar) Fel de a vorbi, de a discuta. [
Var.: (
înv.)
conversațiúne s. f.] – Din
fr. conversation, lat. conversatio, -onis.conversație (Dicționar de neologisme, 1986)CONVERSÁȚIE s.f. Discuție, convorbire. [Gen.
-iei, var.
conversațiune s.f. / cf. fr.
conversation, lat.
conversatio – frecventare].
conversație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVERSÁȚIE s. f. discuție, convorbire. (< fr.
conversation, lat.
conversatio)
conversație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conversáție (-ți-e) s. f.,
art. conversáția (-ți-a), g.-d. art. conversáției; pl. conversáții, art. conversáțiile (-ți-i-)conversație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVERSÁȚIE, conversații, s. f. Discuție, convorbire. ♦ (Rar) Fel de a vorbi, de a discuta. [
Var.: (
înv.)
conversațiúne s. f.] — Din
fr. conversation, lat. conversatio, -onis.