conspirativ - explicat in DEX

conspirativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparține unei conspirații, privitor la o conspirație; ilegal, clandestin. – Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. konspirativ, rus. konspirativnâi.

conspirativ (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSPIRATÍV, -Ă adj. Referitor la conspirație; ilegal, clandestin. [Cf. rus. konspirativnâi, germ. konspirativ].

conspirativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSPIRATÍV, -Ă adj. referitor la conspirație; ilegal, clandestin. (< după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi)

conspirativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conspiratív adj. m., pl. conspiratívi; f. conspiratívă, pl. conspiratíve

conspirativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparține unei conspirații, privitor la o conspirație; ilegal, clandestin. — Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. konspirativ, rus. konspirativnâi.