conspira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSPIRÁ, conspír, vb. I.
Intranz. A organiza, a urzi o conspirație; a complota; a unelti. ♦
Fig. A tinde, a lucra pentru un scop unic. – Din
fr. conspirer, lat. conspirare.conspira (Dicționar de neologisme, 1986)CONSPIRÁ vb. I. intr. A organiza o conspirație, a unelti, a complota. ♦ (
Fig.) A tinde, a concura spre un scop unic. [P.i.
conspír. / < fr.
conspirer].
conspira (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSPIRÁ vb. intr. a organiza o conspirație, a complota. ◊ (fig.) a tinde, a concura spre un scop unic. (< fr.
conspirer, lat.
conspirare)
conspira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conspirá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
conspírăconspirà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conspirà v.
1. a se uni pentru un scop, bun sau rău;
2. fig. a contribui la acelaș efect, a tinde la acelaș scop:
totul conspiră la fericirea voastră; 3. a lua parte la un complot în contra Statului sau a persoanelor publice;
4. a prepara în secret:
conspiră moartea inamicului.conspira (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSPIRÁ, conspír, vb. I.
Intranz. A organiza, a urzi o conspirație; a complota; a unelti. ♦
Fig. A tinde, a lucra pentru un scop unic. — Din
fr. conspirer, lat. conspirare.