cobalta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COBALTÁ, cobaltez, vb. I.
Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. – Din
cobalt.cobalta (Dicționar de neologisme, 1986)COBALTÁ vb. I. tr. (
Tehn.) A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. [<
cobalt +
-a].
cobalta (Marele dicționar de neologisme, 2000)COBALTÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. (< cobalt)
cobalta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COBALTÁ, cobaltez, vb. I.
Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafața unui obiect metalic. — Din
cobalt.