ciorchine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus;
spec. strugure. [
Var.:
ciorchínă s. f.] –
Et. nec.ciorchine (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciorchine, ciorchini s. m. (er.) aparatul genital bărbătesc.
ciorchine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciorchíne s. m.,
pl. ciorchíniciorchine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus;
spec. strugure. [
Var.:
ciorchină s. f.] —
Et. nec.