căpățână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPĂȚẤNĂ, căpățâni, s. f. 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum.
2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (
Ir.) Cap (mare) de om.
3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor.
Căpățână de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică.
Căpățână de zahăr. –
Lat. pop. capitina.