bizantinism - explicat in DEX

bizantinism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIZANTINÍSM, bizantinisme, s. n. Mod de a acționa în viața publică și particulară prin intrigi, prin subtilități inutile sau frivole. – Din fr. byzantinisme.

bizantinism (Dicționar de neologisme, 1986)
BIZANTINÍSM s.n. Corupție și neorânduială (politică și publică). ♦ Predilecție pentru disputele subtile și inutile. [< fr. byzantinisme].

bizantinism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIZANTINÍSM s. n. 1. caracter, influență bizantină (în arhitectură, ornamentație). ◊ stil specific culturii și artei, modului de viață și mentalității din Imperiul Bizantin; mod de a acționa prin corupție, dezordine (politică) și intrigă. 2. predilecție pentru disputele subtile și inutile. (< fr. byzantinisme)

bizantinism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bizantinísm s. n., pl. bizantinísme

bizantinism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bizantinism n. caracter bizantin: subtilitate, duplicitate.

bizantinism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIZANTINÍSM, bizantinisme, s. n. Mod de a acționa în viața publică și particulară prin intrigi, prin subtilități inutile sau frivole. — Din fr. byzantinisme.