bilețel - explicat in DEX

bilețel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. – Bilet + suf. -el.

bilețel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet.

bilețel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bilețél n., pl. e. Bilet mic, scrisorică, răvășel.

bilețel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bilețél s. n., pl. bilețéle

bilețel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. — Bilet + suf. -el.