bildungsroman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BILDUNGSROMÁN, bildungsromane, s. n. (
Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (
2). – Din
germ. Bildungsroman.bildungsroman (Dicționar de neologisme, 1986)BILDUNGSROMÁN s.n. (
Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unei personalități sub acțiunea educației și a experienței dobândite prin participarea la frământările vieții sociale. [< germ.
Bildungsroman].
bildungsroman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bíldungsromán (-dungs-ro) s. n., pl.
bildungsrománebildungsroman (Marele dicționar de neologisme, 2000)BILDUNGSROMÁN s. n. roman care înfățișează procesul de formare a personalității eroului sub acțiunea educației și a experienței dobândite. (< germ.
Bildungsroman)
bildungsroman (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BILDUNGSROMAN (‹
germ. Bildung „educație”)
s. n. Roman care prezintă procesul de formare a personalității morale și intelectuale a personajului principal, prin intermediul experienței directe („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister” de Goethe, „Muntele vrăjit” de Thomas Mann).
bildungsroman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BILDUNGSROMÁN, bildungsromane, s. n. Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (
2). — Din
germ. Bildungsroman.