biletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BILÉTĂ, bilete, s. f. (
Tehn.) Țaglă. – Din
fr. billette.biletă (Dicționar de neologisme, 1986)BILÉTĂ s.f. Semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se stanțează diferite piese; țaglă. [Pl.
-te. / < fr.
billette].
biletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BILÉTĂ s. f. semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; țaglă. (< fr.
billette)
biletă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BILÉTĂ, bilete, s. f. (
Tehn.) Țaglă. –
Fr. billette.biletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bilétă (semifabricat, parte a unui par)
s. f.,
g.-d. art. bilétei; pl. bilétebiletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BILÉTĂ, bilete, s. f. (
Tehn.) Țaglă. — Din
fr. billette.