auster - explicat in DEX

auster (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. Sobru, cumpătat, sever. Om auster. Viață austeră. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. Arhitectură austeră. [Pr.: a-us-] – Din fr. austère, lat. austerus.

auster (Dicționar de neologisme, 1986)
AUSTÉR, -Ă adj. Sobru, aspru, sever, grav. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. [Pron. a-us-. / cf. fr. austère, it. austero, lat. austerus].

auster (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUSTÉR, -Ă adj. 1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat. 2. lipsit de podoabe (inutile). (< fr. austere, lat. austerus)

auster (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Sobru, aspru, sever. [Pr.: a-us-] – Fr. austère (lat. lit. austerus).

auster (Dicționaru limbii românești, 1939)
*austér, -ă adj. (lat. austérus, d. vgr. austerós, uscat, țeapăn). Riguros, sever: disciplină austeră, caracter auster. Adv. În mod auster.

auster (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
austér (a-us-) adj. m., pl. austéri; f. austéră, pl. austére

auster (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
auster a. riguros, grav și sever: disciplină austeră.

auster (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. Sobru, cumpătat, sever. Om auster. Viață austeră. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. Arhitectură austeră. [Pr.: a-us-] — Din fr. austère, lat. austerus.