auspiciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri (
1); augur (
2). ◊
Expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile.
2. (În
expr.)
Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [
Pr.:
a-us-] – Din
lat. auspicium, fr. auspice.auspiciu (Dicționar de neologisme, 1986)AUSPÍCIU s.n. 1. (
La romani) Prevestire făcută după zborul sau după cântecul păsărilor. V.
augur. ♦ Preot care lua auspiciile.
2. (
Rar) Protecție. ◊
Sub auspiciile cuiva = sub egida, sub protecția cuiva. [Pron.
a-us-pi-ciu, pl.
-ii. / < lat.
auspicium <
avis – pasăre,
specere – a examina].
auspiciu (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUSPÍCIU s. n. 1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor). 2. (rar) protecție. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = în împrejurări favorabile. (< lat.
auspicium, fr.
auspice)
auspiciu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile superstițioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cântecul păsărilor. ◊ (Astăzi în
expr.)
Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări favorabile.
2. (În
expr.)
Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [
Pr.:
a-us-] –
Fr. auspice (
lat. lit. auspicium).
auspiciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)auspíciu [
ciu pron. cyu]
(a-us-) s. n.,
art. auspíciul; pl. auspícii, art. auspíciile (-ci-i-)auspiciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)auspiciu n.
1. prevestire din sborul păsărilor (la Romani);
2. fig. împrejurări prevestind fericire sau nenorocire;
3. fig. sprijin, protecțiune:
sub auspiciile cuiva.auspiciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În Antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri (1); augur (2). ◊
Expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile.
2. (În
expr.)
Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [
Pr.:
a-us-] —
Din lat. auspicium, fr. auspice.auspiciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*auspíciŭ n. (lat.
auspicium, d.
avis, pasăre, și
spécere, a privi). Ghicire după zboru păsărilor la Romanĭ.
Fig. Pl.
Supt fericite auspiciĭ, cu aparență de succes.
Supt auspiciile cuĭva, supt protecțiunea luĭ.