armurărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMURĂRÍE, armurării, s. f. (Rar) Loc unde se fabrică, se repară sau se vând arme (de foc). – Din
fr. armurerie.armurărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARMURĂRÍE s. f. 1. profesiunea armurierului. 2. fabricare, comerț de arme. (< fr.
armurerie)
armurărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMURĂRÍE, armurării, s. f. (Rar) Loc unde se fabrică sau se vând arme. –
Fr. armurerie.armurărie (Dicționaru limbii românești, 1939)*armurăríe f. (fr.
armurerie). Fabrica saŭ prăvălie de arme.
armurărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armurăríe (rar)
s. f.,
art. armurăría, g.-d. art. armurăríei; pl. armurăríi, art. armurăríilearmurărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMURĂRÍE, armurării, s. f. (Rar) Loc unde se fabrică, se repară sau se vând arme (de foc). — Din
fr. armurerie.