armură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu.
2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură.
3. Înveliș protector al unui cablu electric.
4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din
fr. armure.