arborescent - explicat in DEX

arborescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARBORESCÉNT, -Ă, arborescenți, -te, adj. Care are înfățișarea unui arbore (1); care este ramificat asemenea crengilor unui arbore. – Din fr. arborescent, lat. arborescens, -ntis.

arborescent (Dicționar de neologisme, 1986)
ARBORESCÉNT, -Ă adj. Asemănător (ca aspect, însușiri) cu un arbore. [Pron. -scent. / cf. it. arborescente, fr. arborescent, lat. arborescens].

arborescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARBORESCÉNT, -Ă adj. cu aspect și consistență de arbore. ◊ (tehn.) ramificat. (< fr. arborescent, lat. arborescens)

arborescent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARBORESCÉNT, -Ă, arborescenți, -te, adj. Care are înfățișarea unui arbore. – Fr. arborescent (lat. lit. arborescens, -ntis).

arborescent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arborescént, -ă adj. (lat. arboréscens, -éntis). Care seamănă a arbore (vorbind de plante maĭ micĭ): ferigă arborescentă. În formă de arbore: figurile arborescente de pe geamurile asudate și înghețate.

arborescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arborescént adj. m., pl. arborescénți; f. arborescéntă, pl. arborescénte

arborescent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arborescent a. care seamănă unui arbore: plantă arborescentă.

arborescent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARBORESCÉNT, -Ă, arborescenți, -te, adj. Care are înfățișarea unui arbore (1); care este ramificat asemenea crengilor unui arbore. — Din fr. arborescent, lat. arborescens, -ntis.