apocalips (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOCALÍPS s. n. Parte din Noul Testament în care este înfățișat în chip alegoric sfârșitul lumii; sfârșitul lumii în religia creștină. [
Var.:
apocalípsă s. f.] – Din
fr. apocalypse, lat. apocalypsis.apocalips (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)apocalíps (-se), s. n. – Parte din Noul Testament în care este înfățișat în chip alegoric sfîrșitul lumii. –
Var. apocalipsă, apocalipsis (
înv.)
Ngr. ἀποϰάλυψις și modern din
fr. apocalypse. –
Der. (din
fr.)
apocaliptic, adj.apocalips (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apocalíps / apocalípsă (sfârșitul lumii) s. n. / s. f.
apocalips (Marele dicționar de neologisme, 2000)APOCALÍPS s. n. viziune mistică înspăimântătoare a sfârșitului lumii în religia creștină. ◊ scriere care înfățișează alegoric sfârșitul lumii. (< fr.
apocalypse, gr.
apokalypsis)
apocalips (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APOCALÍPS s. n. Scriere cu caracter profetic care face parte din Noul Testament și în care este înfățișat în chip alegoric sfârșitul lumii; viziune fantastică a sfârșitului lumii, în concepția religiei creștine. ◊
Loc. adj. De apocalips = apocaliptic. [
Var.:
apocalípsă s. f.] –
Fr. apocalypse (
lat. lit. apocalypsis).
apocalips (Dicționaru limbii românești, 1939)apocalíps n., pl.
urĭ (ngr. și vgr.
apokálypsis, revelațiune, d.
apo-kalýpto, revelez, descoper [!]. V.
colibă, eŭcalipt). O carte simbolică și mistică a nouluĭ testament care cuprinde revelațiunile făcute sfîntuluĭ Ion Evanghelistu în insula Patmos. Carte tot de acest fel, în general apocrifă:
apocalipsu apostoluluĭ Pavel. – Ca neol., e maĭ bine
-psă, f., pl.
e (ca și
sintaxă, teză ș. a.).
apocalips (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apocalips n.
1. carte simbolică și mistică a Noului Testament care conține revelațiunile făcute sfântului Ioan Evangelistul în insula Patmos;
2. orice producțiune analoagă (în genere apocrifă):
apocalipsul apostolului Pavel.apocalips (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APOCALÍPS s. n. Parte din Noul Testament în care este înfățișat în chip alegoric sfârșitul lumii. ♦
P. ext. Scriere religioasă cuprinzând prorociri despre sfârșitul lumii. ♦ Sfârșitul lumii în religia creștină. [
Var.:
apocalipsă s. f.] — Din
fr. apocalypse, lat. apocalypsis.