aplomb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APLÓMB s. n. 1. (
Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva.
2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. – Din
fr. aplomb.aplomb (Dicționar de neologisme, 1986)APLÓMB s.n.
1. Direcție verticală, verticalitate. ♦ Poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului.
2. (
Fig.) Îndrăzneală, siguranță în felul de a se purta și de a vorbi. [< fr.
aplomb].
aplomb (Marele dicționar de neologisme, 2000)APLÓMB s. n. 1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi. 2. direcție verticală, verticalitate. ◊ poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. (< fr.
aplomb)
aplomb (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APLÓMB s. n. (Franțuzism) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). –
Fr. aplomb.aplomb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aplómb (a-plomb) s. n.aplomb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APLÓMB s. n. 1. (
Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva.
2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. — Din
fr. aplomb.