ambasador (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din
fr. ambassadeur.ambasador (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și
f. ~
ambasador (Dicționar de neologisme, 1986)AMBASADÓR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lângă un alt stat. ♦ Persoană care are o misiune specială pe lângă un stat sau o organizație internațională. [< fr.
ambassadeur].
ambasador (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ambasador, -oare, ambasadori, -oare s. m., s. f. (intl.) 1. complice la un delict
2. proxenet
ambasador (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBASADÓR, -OÁRE s. m. f. 1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizație internațională. 2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj. (< fr.
ambassadeur)
ambasador (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și
f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din
fr. ambassadeur.ambasador (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – După
fr. ambassadeur.ambasador (Dicționaru limbii românești, 1939)*ambasadór m. (fr.
ambassadeur, d. mlat.
ambactiator, de unde s' a făcut
ambasseor, apoĭ
-adeur supt infl. it.
ambasciatore). Reprezentantu unuĭ stat mare în alt stat mare, superior în rang ministruluĭ plenipotențiar, care reprezintă state maĭ micĭ.
ambasador (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambasadór s. m.,
pl. ambasadóriambasador (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ambasador m. reprezentantul unui Stat pe lângă alt Stat.