ambeta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBETÁ, ambetez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din
fr. embêter.ambeta (Dicționar de neologisme, 1986)AMBETÁ vb. I. tr., refl. (
Rar) A (se) plictisi. [< fr.
embêter].
ambeta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ambetá (-téz, -át), vb. – A supăra, a deranja.
Fr. embêter. Este galicism, care apare pentru prima oară la Duiliu Zamfirescu.
ambeta (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBETÁ vb. tr., refl. a (se) plictisi. (< fr.
embêter)
ambeta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambetá (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 3
ambeteázăambeta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBETÁ, ambetez, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Înv.) A (se) plictisi. — Din
fr. embêter.