agitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de
a (se) agita. –
V. agita.agitare (Dicționar de neologisme, 1986)AGITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) agita; agitație. [<
agita].
agitare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de
a (se) agita.agitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agitáre s. f.,
g.-d. art. agitắrii; pl. agitắriagitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de
a (se) agita. —
V. agita.