agiotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGIOTÁJ, agiotaje, s. n. Speculă cu semne monetare sau cu hârtii de valoare în vederea obținerii unui câștig. [
Pr.:
-gi-o-] – Din
fr. agiotage.agiotaj (Dicționar de neologisme, 1986)AGIOTÁJ s.n. Faptul de a agiota. [Pron.
-gi-o-, / cf. fr.
agiotage, it.
aggiotaggio].
agiotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agiotáj (-gio-) s. n., pl.
agiotájeagiotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGIOTÁJ s. n. faptul de a agiota. (< fr.
agiotage)
agiotaj (Dicționaru limbii românești, 1939)agiotáj n., pl.
e (fr.
agiotage).
Com. Trafic de efecte publice, zaraflîc.
agiotajagiotáj s.n. Speculații de bursă având ca scop realizarea de profituri din fluctuațiile cursului valutar, ale hârtiilor de valoare sau ale prețului mărfurilor. • pl.
-e. / <fr.
agiotage. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
agiotaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agiotaj n. trafic asupra ridicării sau scăderii efectelor publice.
agiotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGIOTÁJ, agiotaje, s. n. Speculă cu semne monetare sau cu hârtii de valoare în vederea obținerii unui câștig. [
Pr.:
-gio-] — Din
fr. agiotage.