abanos - explicat in DEX



abanos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABANÓS s. m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros).Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. – Din tc. abanoz.

abanos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
abanós, s. m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagră. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Șeineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos

abanos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABANÓS, abanoși, s. m. Arbore exotic căutat pentru lemnul lui negru, greu și durabil (Diospyros ebenum); lemnul acestui arbore. – Tc. abanoz.

abanos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABANÓS, abanoși, s.m. Lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Dyospyros). ◊ Păr de abanos = păr negru-lucios. – Din tc. abanoz.

abanos (Dicționaru limbii românești, 1939)
abanós m. ca copac și n. ca materie (turc. abanos și -oz, d. pers. abnus, ar. ebenüs, care vine d. vgr. ébenos, iar acesta d. ebr. eben, peatră [!]; lat. ébenus [copacu] și ébenum, it. ébano, fr. ébène fem.) Un copac din India (diospýros ébenum). Lemnu lui, care e negru foarte dens și apreciat în strugărie [!], nu plutește pe apă și cînd cade, dacă e în formă de băț, se frînge ca sticla. Fig. Păr de abanos, păr foarte negru. Adv. A rămînea abanos a nu maĭ îmbătrîni (pin [!] aluz. la lemnu de abanos, care nu putrezește). – Barb. ebén (după fr.).

abanos
abanós s.m. 1 (bot.) Arbore exotic din zonele tropicală și subtropicală (mai ales din India), cu lemnul negru, greu, tare și durabil (Diospyros abenum). 2 Lemnul acestui arbore folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben. Un lung caic de abanos În aur prelucrat (ALECS.). ◊ Păr de abanos = păr de culoare neagră lucioasă. • pl. -oși. /<tc. abanoz, ngr. αµπανός, bg. абанос, alb. abanos. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abanos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abanós s. m., (arbori) pl. abanóși

abanos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abanos m. 1. arbore din India al cărui lemn e negru și tare, întrebuințat în tâmplărie fină și în strungărie (Diospyros ebenum); 2. fig. foarte negru: păr de abanos. [Turc. ABANOS, din gr. ébenos]. ║ adv. sdravăn, tare ca abanosul; șade tot abanos, țeapăn și vârtos PANN.