abandonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABANDONÁRE, abandonări, s. f. Acțiunea de
a abandona; părăsire. –
V. abandona.abandonare (Dicționar de neologisme, 1986)ABANDONÁRE s.f. Acțiunea de a abandona; părăsire, renunțare. [<
abandona].
abandonare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABANDONÁRE, abandonări, s. f. Acțiunea de
a abandona; părăsire, renunțare.
abandonareabandonáre s.f. 1 Părăsire.
Abandonarea familiei. ♦ Spec. Părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
Echipajul a hotărât abandonarea navei. 2 Renunțare.
Abandonarea unui proiect. 3 (
filos.) Idee centrală în filosofia existențialiștilor atei, prin care se susține că omul este aruncat în lume. • pl.
-ări. /v.
abandona. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abandonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abandonáre s. f.,
g.-d. art. abandonắrii; pl. abandonắriabandonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABANDONÁRE, abandonări, s. f. Acțiunea de
a abandona; părăsire. — V.
abandona.