abandona - explicat in DEX

abandona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunța definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții. III. intr. a se retrage dintr-o competiție. (< fr. abandonner)

abandona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunța la ceva. 2. Tranz. și intranz. A renunța la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner.

abandona (Dicționar de neologisme, 1986)
ABANDONÁ vb. I. tr. A părăsi, a renunța definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lăsa în voia, în puterea... ♦ refl. A se lăsa pradă (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a părăsi (o competiție sportivă, o întrecere etc.). [< fr. abandonner].

abandona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunța la ceva. ♦ Intranz. A renunța la continuarea probei, într-o întrecere sportivă. – Fr. abandonner.

abandona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunța la ceva. ♦ Refl. Fig. A se lăsa cuprins, în mod exagerat, de un sentiment, de o emoție, de anumite preocupări. 2. Tranz. și intranz. A renunța la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner.

abandona
abandoná vb. I. 1 tr. A părăsi pe cineva sau ceva. ♦ (jur.; compl. indică copii, persoane asistate etc.) A părăsi pe cineva, lăsându-l fără sprijin sau ajutor. Legea (penală) pedepsește pe cel care își abandonează copiii (sau membrii familiei față de care are obligații de întreținere). 2 tr. A renunța la ceva. Nemulțumit de desfășurarea lucrărilor, a abandonat proiectul. 3 tr., intr. A renunța la participarea sau la continuarea participării la o probă sportivă. 4 tr. A părăsi ceva în situații de forță majoră; a pleca, a se îndepărta, a părăsi ceva care este sau poate fi considerat periculos. Echipajul a abandonat nava. 5 refl. Fig. A se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări. S-a abandonat în vâltoarea plăcerilor. • prez.ind. -ez. / <fr. abandonner <à bandon „în puterea cuiva“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abandona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abandoná (a ~) vb., ind. prez. 3 abandoneáză