STETOSCOP STETOSCOP, s. n. / stethoscope, s. m. / stethoscope. [Gr. stethos = pie-pt; skopos = observator, de [a skopeia = a veAea, a e?(amina Termen introdus In 1819 de Laennec pentru a desemna instrumentui pe care l-a inventat In 1816, constituit dintr-un simplu tub plasat Tntre urechea medicului si corpul pacientului, pentru *auscultatie. S. este utilizat 'indeosebi 'in auscultatia pulmonara (respiratorie si pleurala) si cardiaca, dar si pentru perceptia sunetelor (zgomotelor) arteriale, venoase, uterine, fetale, intestinale etc. Instrumentui are diferite forme, dimensiuni si contine materiale care favorizeaza auscultatia mediata. Tipuri de s.: 1) s. biauricular, alcatuit dintr-o piesa receptoare de sunete acoperita de o membrana la care ajung doua tuburi flexibile ale caror extremitati sunt plasate tn urechea examinatorului; 2) s. diferential, care permite compararea a doua sunete provenind din parti diferite ale corpului; 3) s. electronic, care contine un sistem de amplificare a sunetelor, un sistem de selectie a tonurilor de joasa si Tnalta frecventa, precum si posibilitati de vizualizare (eventual de comparare cu secvente de sunete normale) sau inregistrare; 4) s. obstetrical, monoauricular, pentru auscultatia cordului fetal. Sin.: fonen-doscop.