REDUCERE REDUCERE, s. f. / reduction, s. f. / reduction. [Lat. reduc-tio, -onis = readucere, de. Ca reducere = a aduce mapoi (retro = mapoi; ducere = a duce).] 1) Tn biochimie, reactie cu pier-dere de electroni, care presupune existenta unui agent donor de electroni. Este uneori cuplata la o reactie de oxidare, Tn procesele de oxidoreducere (reactie redox). V. oxidoreducere. 2) Tn chirurgie, restabilirea pozitiei anatomice normale Tn cazul unei formatiuni (fragment osos, organ) deplasate traumatic, accidental etc. (fracturi, hernii - invaginare).