PANARITIU PANARITIU, s. n. / panaris, s. m. / felon, whitlow. [Lat. panaricium, alttrare, dt. [a paronychia, din gr. paronykhia = panarifiu {para = [dnga; onyx, onykhos = ungtiie).] Denumire generica pentru infectiile microbiene sau micotice care se pro-due la nivelul degetelor de la mana sau de la pidor, situate superficial, profund sau cu localizare periungveala. Forme: 1) P. analgezic, sin.: boala Morvan (v.). 2) P. anilinic, necroza chimica prin patrunderea "anilinei. 3) P. antracoid, pe fata dor-sala, adesea pe prima falanga. 4) P. eritematos, superficial, caracterizat prin durere spontana si provocata, eritem, tume-factie si semne generale de infectie. 5) P. flictenoid, superficial, colectia decoleaza epidermul de derm. 6) P. gangrenos, prin "tromboza arteriala. 7) P. melanic, sin.: boala Hutchinson, 3 (v.). 8) P. periungveal, superficial. 9) P. subungveal, dez-voltat Intre unghie s.i patui acesteia.