PALEOCEREBEL PALEOCEREBEL, s. n. / pal6ocerebellum, s. m. / pal(a)eoce-rebellum. NA: pal(a)eocerebellum. [Qr. palaios = vechi, Bdtrdn; Cat. cerebellum = creier mic.] Termen utilizat pentru desemnarea celei mai vechi parti a "cerebelului filogenetic. In prezent denumirea se refera la acele parti ale cerebelului la nivelul carora influxurile aferente sunt fumizate predominant de fibrele *spinocerebeloase. La om, aceste parti sunt: lobul anterior (fara Ungula} si lobul posterior (pyramis si uvula). Uneori este numit si spinocerebel datorita functiei sale de a primi afe-rentele spinocerebeloase. V. si cerebel.