HEPATITA B HEPATITA B / hepatite B / virus B hepatitis, hepatitis B. Boala provocata de virusul hepatitic B, virus ADN din familia Hepadnavirides. Virusul prezinta doi antigeni profunzi (HBc Ag si HBe Ag) si un antigen de suprafata (HBs Ag). Se trans-mite la om accidental prin injectie de ser sau sange uman infectate, ori prin utilizarea seringilor si acelor infectate si steri-lizate incorect. Virusul este transportat Indeosebi prin secretiile salivare sau genitale. Boala apare uneori sub forma unor mid epidemii In "colectivitatile cu rise Inalt": toxicomani, homose¬xual!, dar si la personalul de laborator sau din serviciile de dializa. Foarte raspandita In Africa tropicala si In unele regiuni asiatice, h. B se traduce prin aceleasi simptome ca si h. A, avand Insa o incubatie mai lunga (60-150 de zile) si o frec-venta mai mare a formelor anicterice sau inaparente. Diagnos-ticul de laborator at h. B se bazeaza pe detectia antigenului HBs asodat cu anticorpul anti-HBc de tip IgM, acesta din urma atestand o infectie recenta. In 90% din cazuri, h. B se vindeca In 6-8 saptamani, iar virusul dispare din organism. Dimpotriva, In 10% din cazuri virusul persista In organism, cu urmatoarele consecinte: 30% din purtatorii de virus raman sa-natosi (hepatite prelungite), la 40% din purtatori se constata persistenta In ser a antigenilor Hbs si a anticorpilor anti-h. B de tip IgG, dupa 6-8 luni. Acestea reprezinta manifestari de h. cronica persistenta, mai frecvente In formele insidioase si anicterice si la subiectii imunodeprimati. Aproape Intotdeauna, aceasta stare ramane stabila si nu evolueaza. In fine, 30% din purtatorii de virus sufera de h. cronica activa, care poate sa evolueze foarte lent (In circa 30 de ani) spre ciroza sau se poate transforma, In 10% din cazuri (In circa 10 ani), Intr-un hepatocarcinom. Vaccinarea preventive) este necesara, Indeo¬sebi la subiectii cei mai expusi. Sin.: hepatita serica.