DISCRAZIE DISCRAZIE, s. f. / dyscrasie, s. f. / dyscrasia. [Gr. dyskra-sia = temperament rdu, de. [a dys = greu, dificii, krasis = amestec, constitute, a. unui carp, temperament.} Unul dintre cei mai vechi termeni medicali. Initial, desemna dezechilibrul celor patru umori, care era considerat cauza tuturor bolilor. In pre-zent, termenul tinde sa devina desuet, fiind utilizat, totusi, penÂtru denumirea unei stari anormale, Indeosebi ca urmare a unor tulburari de metabolism sau de coagulare.