DEBILITATE DEBILITATE, s. f. / debilite, s. f. / debility. [Lot. debilitas, -fitis = infirmitate, s[a6iciune, de. la debilis = infirm, s[a6.} Slabiciune sau lipsa de forta. Tipuri: 1) D. congenitala, slabiciu-nea extrema a unor nou-nascuti, de obicei prematuri, conse-cinia a traumatismelor sau a leziunilor intrauterine, intoxicatiilor si bolilor mamei, tarelor genetice sau malformatiilor congeni-tale. 2) D. constitutionals, deficienta cronica a organismului; apare 'in copilarie. 3) D. mentala, dezvoltare insuficienta a in-teligentei, caracterizata prin tulburari de judecata, dificultatea adaptarii la situatii noi. Este primul grad de *arieratie mentala. 4) D. rnotohe sau mothce, ansamblul tulburarilor motorii (mis-cari perturbate, reflexe tendinoase exagerate) care se observa In debilitatea mentala. Traduce o imperfectiune a functiilor mo-trice, care nu corespund varstei reale a copilului, si este inde-pendenta de orice afectare neurologica sau osteoarticulara. V. si deficienta.