AUTOANTIGEN AUTOANTIGEN, s. m. / auto-antigene, s. m. / autoantigen. [C/r. autos = sine insufi; anti = contra; gennan == a produce} Antigen care stimuleaza formarea de anticorpi Tmpotriva sa (*autoanticorpi) In organismul caruia Ti apartine. Consecinta a dereglarii sistemului imunitar, a. pot aparea In mai multe cazuri: 1) Modificari ale tesutului purtator al antigenului dupa infectii, intoxicatii, iradiere sau 'in neoplazii (a. dobanditf). 2) Fixarea la nivelul unui tesut a unui antigen strain, de ex. viral (pseudo-autoantigen). 3) Patrunderea accidentala 'in sange a unor a. care In mod normal nu provoaca formarea de autoanticorpi, In organismul caruia Ti apartin, deoarece sunt ,,sechestrati" In interiorul unor formatiuni, inaccesibili celulelor imunocompeten-te. Acesti a. natural! pot proveni mdeosebi din: "cristalin, *tract uveal, *tiroida, *spermatozoizi, "mielina. 4) Prin disparitia *tole-rantei imunitare, Indeosebi ca urmare a unui deficit In *limfo-Cite T supresoare, In toate cazurile mentionate, apar antiÂcorpi serid care reactioneaza Tmpotriva tesutului alterat si a tesuturilor analoge sanatoase, unde provoaca leziuni si tulburari functionate, care, daca sunt accentuate, se manifesta ca *boli autoimune. V. autoimunitate, autoimunizare si autotoleranta.