APOPLEXIE APOPLEXIE, s. f. / apoplexie, s. f. / apoplexy. [Qr. apoplexia = [ovitvra.] 1) Pierdere brusca a constientei urmata de para-lizii, cu mentinerea circulatiei si a respiratiei, cauzata eel mai adesea de o hemoragie cerebrala, mai rar de o embolie sau o tromboza a unei artere cerebrale. Sin.: ictus apoplectic (sau cerebral), atac cerebral. 2) Prin analogie, orice hemoragie masi-va In interiorul unui organ: a. splenica, pulmonara, uterina etc. 3) Anatomopatologic, zona de necroza hemoragica prin eritro-diapedeza In focar, fara sa existe o obturare vasculara; a. apare ca o consecinta a unei perturbari circulatorii functionale.