ANIZOTROPIE ANIZOTROPIE, s. f. / anisotropie, s. f. / anisotropia. Gjr. an - priv.; isos = ega[; trope = intoarcere, de [a trepein = a inloarce.] Calitate a unor corpuri cu structura interna ordonata (ex. ideal cristalele, cu exceptia celor din sistemul cubic) de a prezenta o variatie a proprietatilor lor fizice (coeziune, dilata-bilitate, conductivitate electrica, rezistenta la tractiune, viteza de propagare a sunetului, a luminii etc.) In functie de directie. A. poate fi observata si In cazul unor structuri biologice cu un grad de ordonare moleculara.