Recurs I. In materie civila, recursul reprezinta o cale extraordinara de atac, de reformare si in principiu nesuspensiva de executare. Suspendarea la cerere a executarii hotararii se acorda, in mod exceptional, numai in cazurile anume prevazute de lege.Obiect al recursului il reprezinta hotararile care pot fi desfiintate pe aceasta cale. Pe calea recursului pot fi atacate numai hotararile definitive, date fara drept de apel sau date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala.Potrivit legii, sunt supuse recursului, in primul rand, hotararile date fara drept de apel (in cazul renuntarii la drept, in materie de tranzactie, impotriva sentintei de adjudecare in cont) sau prin prevederea ca impotriva lor se poate exercita recursul (ex.: in materia conflictelor de competenta; in cazul hotararii instantei judecatoresti prin care s-a solutionat actiunea in anulare indreptata impotriva unei hotarari arbitrale; impotriva ordonantei de adjudecare, in cazul urmaririi silite imobiliare). In al doilea rand, sunt supuse recursului hotararile date in apel, indiferent daca prin ele s-a rezolvat fondul ori un aspect procedural si fara a interesa daca apelul a fost admis, respins, anulat sau perimat. Nu sunt susceptibile de recurs deciziile prin care s-a admis apelul si s-a casat cu trimitere in vederea rejudecarii.In ultimul rand, hotararile date in prima instanta si care nu au fost atacate cu apel nu pot fi atacate cu recurs. Nu vor putea fi atacate pe calea recursului hotararile pronuntate in contestatiile in anulare, revizuite si contestatiile la titlu indreptate impotriva hotararilor date in recurs, hotararile instantei de recurs, indiferent daca vizeaza recursul sau judecata in fond dupa casare, deciziile de perimare a recursului, hotararile de stramutare.Pot forma obiect al recursului si hotararile altor organe de jurisdictie expres prevazute de lege. Cel care exercita recursul se numeste recurent, iar adversarul intimat. Competenta, in materie de recurs, este stabilita de lege in favoarea instantei superioare celei care a pronuntat hotararea atacata.Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel. Acesta este termenul si in litigiile de drept comun comercial. In materia conflictelor colective de munca, legea prevede un termen de recurs special – 3 zile de la pronuntare – si deci nu se aplica termenul de drept comun.Durata termenului de recurs poate fi mai scurta (5 zile in cazul conflictelor de competenta, al asigurarii dovezilor pe cale principala si in cazul ordonantelor presedintiale) sau mai lunga (30 de zile in materia divortului; 40 de zile impotriva ordonantei de adjudecare).Fiindca durata este stabilita de lege, termenul de recurs este un termen legal imperativ (peremptoriu), astfel ca cererea de recurs, facuta intre punctul de plecare si punctul de implinire este un act facut in termen, iar depasirea termenului atrage decaderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Recursul introdus peste termen va fi respins ca tardiv, hotararea atacata devenind irevocabila pe data expirarii termenului de recurs.Cererea de recurs se depune la instanta a carei hotarare se ataca, sub pedeapsa nulitatii. Cererea de recurs trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de lege si trebuie, sub sanctiunea nulitatii, sa fie timbrata.Recursul se timbreaza cu 50% din taxa aferenta cererii initiale.Cererea de recurs produce urmatoarele efecte: investirea instantei si, numai in cazurile expres prevazute de lege, suspendarea hotararii atacate.Cererea de recurs va cuprinde aratarea motivelor de casare si dezvoltarea lor. Motivele de casare prevazute de lege sunt:1. Cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale;2. Cand hotararea s-a data de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii;3. Cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante;4. Cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;5. Cand pin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub pedeapsa nulitatii de lege;6. Cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;7. Cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;8. Cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia;9. Cand hotararea atacata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;10. Cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii;11. Cand hotararea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor administrate.Recursurile impotriva hotararilor pronuntate de sectiile C.S.J. se judeca in complet format din 9 judecatori.Instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru partea care a declarat recurs
(„non reformatio in pejus”).II. In materie penala, recursul este o cale ordinara de atac, suspensiv de executare atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel. Termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.Pot face recurs:a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila;b) inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate declara recurs si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal;c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala;d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura civila;e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora; f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.Recursul se declara prin cerere scrisa, semnata de persoana care face declaratia. Cererea de recurs se depune la instanta a carei hotarare se ataca. Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de recurs si la administratia locului de detinere.Pot fi atacate cu recurs:a) sentintele pronuntate de judecatori in cazul infractiunilor de: lovire sau alte violente; vatamare corporala din culpa; amenintare; insulta; calomnie; furt intre soti si rudele apropiate; abuz de incredere; tulburare de posesie, precum si in alte cazuri prevazute de lege;b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate mai sus si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;d) sentintele pronuntate de sectia penala si sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie;e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunalele judetene, tribunalele militare teritoriale, Curtile de apel si Curtea Militara de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.Incheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele aratate mai sus nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac.Instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs. Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.