Rea-credinta incorectitudine, atitudine a unei persoane care savarseste un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convietuire sociala, pe deplin constient de caracterul ilicit al conduitei sale. Dispozitiile legale, din diferite ramuri, sanctioneaza reaua-credinta. Astfel, cel care a facut cu rea-credinta o cerere de recuzare sau de stramutarea judecatii, poate fi obligat la plata unor amenzi, precum si la plata unor despagubiri. In general, folosirea abuziva, cu rea-credinta a unor drepturi atrage raspunderea pentru pagubele pricinuite (v. abuz de incredere)In dreptul civil, posesorul de rea-credinta este obligat sa restituie fructele, o data cu lucrul, proprietarului care il revendica. In dreptul penal, reaua-credinta desemneaza intentia, ca forma a vinovatiei, pentru savarsirea unor infractiuni (ex.: neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei legale de intretinere sau neplata cu rea-credinta, timp de 2 luni, a pensiei de intretinere stabilita de instanta, constituie fapte ale infractiunii de abandon de familie).