tufiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUFÍȘ, tufișuri, s. n. Desiș de tufe sau de arbuști; mulțime de copaci tineri, stufoși; tufăriș, tufărie. –
Tufă +
suf. -iș.tufiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tufíș s. n.,
pl. tufíșuritufiș (Dicționaru limbii românești, 1939)tufíș și
stufíș n., pl.
urĭ (d.
tufă). Desiș de tufe saŭ de copăceĭ.
tufiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tufiș n. pădurice deasă de tufe.
tufiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUFÍȘ, tufișuri, s. n. Desiș de tufe sau de arbuști; mulțime de copaci tineri, stufoși; tufăriș, tufărie. —
Tufă +
suf. -
iș.