tufecciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [
Var.:
tufeccí s. m.] – Din
tc. tüfekçi.tufecciu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tufeccíu (-íi), s. m. –
1. Armurier. –
2. Soldat mercenar în subordinea Marelui Spătar, se folosea în trecut în serviciul poliției de la periferie. –
Mr. tuficci. Tc. tüfecçi (Șeineanu, III, 123; Ronzevalle 66).
Sec. XIX,
înv. –
Der. tufecci-bașa, s. m. (comandantul tufecciilor),
tc. tüfecçi-bași.tufecciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tufeccíu s. m.,
art. tufeccíul; pl. tufeccíi, art. tufeccíii (-ci-ii)tufecciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tufeccíŭ m. (turc.
tüfenkçi, armurier, pușcaș, d.
tüfenk, pop.
tüfek, pușcă).
Vechĭ. Ral. Armurier. Pușcaș (lefegiŭ din garda domnească).
Tufecci-bașá m. (turc.
tüfenkçi-bașy), șefu gărziĭ domneștĭ.
tufecciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tufecciu m.
1. od. numele lefegiilor gardei domnești (după pușca ce purtau):
Caragea pierduse doi cârcserdari și un tufecciu loviți de gloanțele Jianului GHICA;
2. armurier (de hangere, iatagane, mazdrace și șușanele):
tufecciul din Măcin POP. [Turc. TÜFEKČI, pușcaș, oștean (din TÜFEK, pușcă)].
tufecciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [
Var.:
tufeccí s. m.] — Din
tc. tüfekçi.