torace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din
it. torace.torace (Dicționar de neologisme, 1986)TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (
Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma
toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr.
thorax, it.
torace].
torace (Marele dicționar de neologisme, 2000)TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it.
torace, lat., fr.
thorax)
torace (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)toráce s. m. – Coșul pieptului.
It. torace. –
Der. toracic, adj., din
fr. thoracique.torace (Dicționaru limbii românești, 1939)*toráce n., pl. tot așa (vgr.
thórax, thórakos).
Anat. Pept [!].
torace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)toráce s. n.,
pl. torácetorace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)torace m.
Anat. pieptul, sub raportul capacității sale.
torace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. — Din
it. torace.