teoretizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de
a teoretiza și rezultatul ei. [
Pr.:
te-o-] –
V. teoretiza.teoretizare (Dicționar de neologisme, 1986)TEORETIZÁRE s.f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei; teorizare. [<
teoretiza].
teoretizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teoretizáre (te-o-) s. f.,
g.-d. art. teoretizắrii; pl. teoretizắriteoretizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEORETIZÁRE, teoretizări, s. f. Acțiunea de
a teoretiza și rezultatul ei. [
Pr.:
te-o-] —
V. teoretiza.