subversiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBVERSÍV, -Ă, subversivi, -e, adj. Care periclitează, subminează ordinea internă a unui stat;
p. ext. care este împotriva ideilor, a valorilor acceptate în general. – Din
fr. subversif.subversiv (Dicționar de neologisme, 1986)SUBVERSÍV, -Ă adj. Care periclitează, subminează ordinea de stat. [< fr.
subversif, cf. lat.
subvertere – a întoarce].
subversiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBVERSÍV, -Ă adj. care periclitează, subminează ordinea stabilită. (< fr.
subversif)
subversiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subversív adj. m.,
pl. subversívi; f. subversívă, pl. subversívesubversiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subversiv a. care distruge:
idei subversive.subversiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*subversív, -ă adj. (d. lat.
subvértere, subversum, a răsturna; fr.
subversif). Care răstoarnă așezămintele statuluĭ (anarhist):
ideĭ subversive.subversiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBVERSÍV, -Ă, subversivi, -e, adj. Care periclitează, subminează ordinea internă a unui stat;
p. ext. care este împotriva ideilor, a valorilor acceptate în general. ♦ Care se desfășoară în ascuns, ilegal. — Din
fr. subversif.