subversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBVERSIÚNE, subversiuni, s. f. Subminare. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. subversion, lat. subversio, -onis.subversiune (Dicționar de neologisme, 1986)SUBVERSIÚNE s.f. (
Liv.) Răsturnare, subminare. [Pron.
-si-u-. / < fr.
subversion, lat.
subversio].
subversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBVERSIÚNE s. f. acțiune care urmărește răsturnarea, subminarea ordinii de stat. (< fr.
subversion, lat.
subversio)
subversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subversiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. subversiúnii; pl. subversiúnisubversiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBVERSIÚNE, subversiuni, s. f. Subminare. [
Pr.: -
si-u-] — Din
fr. subversion, lat. subversio, -onis.