rinită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RINÍTĂ, rinite, s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei nasului; coriză, guturai. – Din
fr. rhinite.rinită (Dicționar de neologisme, 1986)RINÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei nasului; coriză. [< fr.
rhinite, cf. gr.
rhis – nas].
rinită (Marele dicționar de neologisme, 2000)RINÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei nazale; coriză. (< fr.
rhinite)
rinită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rinítă s. f.,
g.-d. art. rinítei; pl. riníterinită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RINÍTĂ, rinite, s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei nazale de origine infecțioasă sau alergică; coriză, guturai. — Din
fr. rhinite.