rinocer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RINOCÉR, rinoceri, s. m. Nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa și Asia, cu pielea aproape lipsită de păr, cu unul sau cu două coarne în frunte; animal din aceste genuri. – Din
fr. rhinocéros, lat. rhinoceros.rinocer (Dicționar de neologisme, 1986)RINOCÉR s.m. Mamifer pahiderm erbivor din regiunile tropicale ale Asiei și Africii, care are pe nas unul sau două coarne caracteristice. [< fr.
rhinocéros, cf. gr.
rhis – nas,
kerras – corn].
rinocer (Marele dicționar de neologisme, 2000)RINOCÉR s. m. mamifer pahiderm erbivor din Asia și Africa, având pe nas unul sau două corane caracteristice. (< fr.
rhinocéros, lat.
rhinoceros)
rinocer (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RINOCÉR (‹
fr.; {s}
rino- +
gr. keras „corn”)
s. m. Mamifer imparicopitat, ierbivor, din familia
Rhinocerotide, cu corpul masiv, cel mai mare animal de uscat după elefant, capul mare, cu 1-2 coarne pe lunia mediană a botului, membre scurte, puternice, cu câte 3 degete învelite fiecare în câte o copită, piele groasă, lipsită de păr, ochi mici, urechi scurte, drepte. Au existat mai multe forme fosile (inclusiv rinocerul lânos,
Coelodonta, răspândit în Pleistocen în Europa și Siberia). În prezent în Africa trăiesc două specii de rinocer bicorn:
r. alb (
Ceratotherium simum), care poate atinge greutatea de 4,5-5 t, cuc cornul anterior în medie de 0,6 m lungime, dar putând să atingă și 1,5 m, și
r. negru (
Diocerus bicornis). În S Asiei se întâlnesc trei specii de
r. care, spre deosebire de cei africani, au pielea cu pliuri foarte largi, ceea ce dă un aspect caracteristic:
r. indian, cu un singur corn (
Rhinoceros unicornis),
r. javanez, tot cu un singur corn (
Rhinoceros sondaicus), întâlnit și in Indochina și
r. asiatic bicorn (
Dicerorhinus sumatrensis). Toate cele cinci specii au fost vânate până în pragul extincției; în prezent
r. sunt ocrotiți în rezervații și parcuri naționale, totuși sunt încă periclitați datorită braconajului (îndeosebi pentru corn, prețuit ca talisman iar în Asia pentru preparate medicinale tradiționale).
rinocer (Dicționaru limbii românești, 1939)*rinocér m. (fr.
rhinocéros, d. lat.
rhinóceros, -cerótis, care vine d. vgr.
rinókeros, -kérotos, d.
rin, nas, și
kéras, corn).
Zool. Un animal perisodactil cu unu saŭ cu doŭă coarne pe nas. – Rinoceru locuĭește în locurile băltoase din regiunile tropicale ale Asiiĭ și Africiĭ. Cel asiatic are un singur corn, cel african doŭă. Ajunge pînă la 4 metri în lungime și 2 în înălțime. Are pelea [!] foarte groasă și un aspect foarte butucănos. În semănăturĭ cauzează marĭ pagube. V.
inorog, unicorn.rinocer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rinocér s. m.,
pl. rinocéririnocer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rinocer m. mare mamifer pachiderm cu unul sau două coarne pe nas.
rinocer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RINOCÉR, rinoceri, s. m. Nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa și Asia, cu pielea aproape lipsită de păr, cu unul sau cu două coarne în frunte; animal din, aceste genuri. — Din
fr. rhinocéros, lat. rhinoceros.