prometeism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMETEÍSM s. n. (
Livr.) Atitudine, concepție legată de mitul lui Prometeu. –
Prometeu (
n. pr.) +
suf. -ism. Cf. it. prometeismo.prometeism (Dicționar de neologisme, 1986)PROMETEÍSM s.n. (
Liv.) Atitudine, spirit de revoltă. [Pron.
-te-ism. / cf. it.
prometeismo].
prometeism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROMETEÍSM s. n. atitudine, spirit de revoltă. (< it.
prometeismo)