prometeic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦
Fig. Uman, generos.
2. Fig. Măreț, grandios. [
Pr.:
-te-ic] –
Prometeu (
n. pr.) +
suf. -ic.prometeic (Dicționar de neologisme, 1986)PROMETÉIC, -Ă adj. 1. Referitor la mitul lui Prometeu.
2. Care exprimă o sfidare, chiar sortită eșecului, împotriva unei autorități. [Pron.
-te-ic. / cf. it.
prometeico <
Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor și l-a dăruit oamenilor].
prometeic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROMETÉIC, -Ă adj. 1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian. 2. (fig.) care exprimă o revoltă, sortită eșecului, împotriva unei autorități; care crede în oameni, dornic de a acționa pentru ei; uman, generos. (< germ.
prometheisch)
prometeic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prometéic (-te-ic) adj. m.,
pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice